Sentimente în imagini

Lăsăm urme în fiecare loc prin care trecem. Luăm o parte din acel loc cu noi şi lăsăm o bucăţică din noi acolo. Păşim cu grijă, rupem o bucăţică din sufletul cuiva, rupem o bucăţică dintr-al nostru şi apoi plecăm. Ne întregim ca persoane, împrumutăm din caracterul şi obiceiurile celorlalţi, păstrăm amintiri.

Locurile prin care trecem au suflet. Se vor amintite, cucerite, venerate. Imortalizate într-o parte a sufletului nostru.

Fiecare declic al aparatului: inima noastră bătând la unison cu al nostru centru de interes intens focalizat în lentilă;  fiecare declanşare a bliţului: scânteia din suflet ce transformă totul în sentimente, nu doar o pasiune pasageră.

De ce îmi place tocmai această fotografie?

Cine poate explica de ce ne găsim uneori într-atât de suprinşi încât rămânem cu gura căscată privind o fotografie ilustrând o scenă pe care probabil am mai văzut-o de multe ori de-a lungul anilor?

Sunt atras de cromatica luxuriantă, variată, apreciez fotografiile “lucioase”, parcă scoase din ţiplă, dar nimic nu ilustrează şi imortalizează mai bine frumuseţea şi profunditatea unui moment ca un shot în alb şi negru.

Momentul surprins în fotografia de mai sus ilustrează cât se poate de bine ceea ce e în stare să facă natura. Lumina e divină, în mai mult de un sens, modul în care trece prin masele de nori şi cum se revarsă îţi dă senzaţia că mângâie pământul. Jocul de umbre creat , alternanţa lumină-întuneric din planul apropiat, modul în care se desfăşoară şi curge imaginea, dau un plus de dramatism. Iluzia de adâncime te face să te pierzi. Un peisaj ce mă trimite cu gândul la un moment de singurătate. Dar unul la care fotograful a fost mândru să asiste.  Sufletul fotografului surprins într-o imagine.

Ultimele raze ale zilei croindu-şi loc printre nori pentru a săruta natura.

Sentimente în imagini.

Cu acest articol particip la concursul aniversar organizat de Dragoș Asaftei în colaborare cu Tu.ro.